fbpx
vlad tepes

Vlad Țepeș: atacul de noapte și pădurile de ţepe care i-au speriat pe otomani

Campania otomană a început oficial în 26 aprilie 1462, iar în 15 mai otomanii se apropiau de Dunăre. Flota lor avea rolul de a controla Dunărea, dar o parte a ei a luat-o spre cetatea Chilia (apărată de valahi și de unguri), punct strategic pe fluviu în apropierea Deltei Dunării și râvnită și de moldoveni. Ajutoarele ungare din Transilvania se mișcau încet sau nu se mișcau deloc, astfel încât Vlad a trebuit să se bazeze doar pe trupele lui, care aveau însă moralul ridicat după victoriile din iarnă. După ce și-a trimis familia și mulți civili la adăpost în munți și păduri, a așteptat la Dunăre, vizavi de Nicopole, unde voia să oprească trecerea otomanilor. Aceștia au făcut cele dintâi mișcări în primele zile ale lui iunie. 

Atacul de noapte  

Câteva mii de ieniceri și alte corpuri de infanterie au trecut râul într-o noapte, cu câteva piese de artilerie, pierzând 300 de oameni la un atac al valahilor, respins doar cu ajutorul bombardelor și al șanțurilor săpate în grabă. Timp de șapte zile, otomanii nu au întâlnit nici țipenie de om, niciun animal, nu au găsit nimic de mâncat sau de băut. În plus, valahii au avut mare succes cu rapidele lor atacuri prin surprindere. Căldura era insuportabilă și situația armatei otomane devenea sumbră. Totuși, aceasta și-a continuat marșul, astfel încât Vlad s-a hotărât să-i dea lovitura decisivă. Celebrul atac de noapte avea să urmeze.

Și-a îmbrăcat mulți soldați în echipament otoman, au urcat pe cai și au atacat tabăra otomană, vrând să-l omoare chiar pe sultan. Ar dura prea mult să analizăm aici toate sursele care descriu atacul de noapte, dar se pare că otomanii știau că urmează să fie atacați și erau pregătiți. În orice caz, atacul a fost rapid şi silențios și a produs multă panică în tabără, cu cornurile sunând, spadele și săbiile încleștându-se, oamenii răcnind, răniții urlând, corturile arzând ca torțele.

Citește continuarea pe www.historia.ro