fbpx
bazavan
Foto - Alex Gălmeanu

Despre schimbare. Ignorați-i astăzi pe cei care votează morți, hai să ne uităm la cei care perseverează prin bun simț.

Cei mai multi oameni care sunt in preajma mea (real sau virtual/online) vorbesc post alegeri despre primarul mort care a fost votat de cei din comuna lui, de primarul care si-a umilit copilul si a fost votat de cei din comuna lui si de piedone, aceasta mizerie de caracter care nu stie sa se retraga si pe care bucucrestenii – o parte – continua sa o voteze.

Dar toate aceste exemple sunt parte din Romania asa cum o stim noi, aia care ne provoaca greata si revolta, iar schimbarea nu va veni din a pune accent pe aceste diformitati.

Schimbarea va veni din a semnala si a pune in evidenta perseverenta, bunul simt, educatia si a da exemple de succes din categoria oamenilor care au reusit cu bun simt.

Din rezultatul alegerilor de la Bucuresti, noi ar trebui sa alegem sa promovam perseverenta si crezul in schimbare ale lui Nicusor Dan, precum si fair play-ului lui Vlad Voiculescu.

Noi, pana acum in politica am avut strategia “il scoatem in fata, n-a performat, punem altul pt ca asta nu a avut suficienta charisma, de restul ne ocupam noi partidul cu aranjamente cu galeti”

Si au fost promovati cei mai gregari dintre oamenii din partidele politice. “Neamuri” de caracter cu Andreea Tonciu (nu stiu daca stiti cine e, ca n-a facut nimic important in viata ei, dar e la tv intr-o emisiune in care urla si e ceva ingrozitor cum isi umileste colegele. E pe youtube, acolo am vazut-o).

N-a contat niciodata pregatirea, n-a contat niciodata educatia sau bunul simt. Ba din contra, daca avea omul prea mult bun simt nu avea cum sa ajunga la tv sa-l vada votantii pt ca era catalogat “prost” in comparatie cu debitul verbal si tonul oribil al Olgutei.

Anul acesta la Bucuresti a castigat un om care a muncit 8-9 ani pentru aceasta pozitie. Ca un sportiv de performanta, stiind ca niciun sportiv nu castiga Liga Campionilor sau Grand Slam-ul de la primul meci.

Si-ar trebui sa promovam increderea in sine a lui Nicusor Dan, modelul lui de gandire care si-a dorit schimbarea pentru un oras si-a reusit, aproape pe propriile forte. Infruntand multe umilinte in acesti ani.

Pe noi scoala si sistemul in care traim ne invata ca trebuie sa reusesti din prima. Nu pune nimeni accent pe evolutia ta pas cu pas, e recompensata doar exceptia in bine si, prin urmare, toti vor sa fie campioni imediat. Asa am creat un sistem care cauta scurtaturile.

Asa am adoptat “fake it till you make it”.

Din alegerile astea ar trebui sa invatam despre construtii pe termen lung in pasi mici, despre Victoria care vine dupa multe infrangeri. Despre filosofia campionilor, care ne-ar putea inspira si pe noi sa fim mai buni.

E pe Netflix de cateva zile un serial in care vorbesc 5 dintre ce mai mari antrenori ai lumii, PlayBook. Spun cum cresc si antreneaza campioni, cum dezvolta spiritul de echipa si cum ii ajuta sa aiba mentalul ca pot muta muntii din loc cu foarte multa munca.

Si unul dintre antrenori zice “Oamenii isi imagineaza ca un campion are viata frumoasa. Nu e adevarat. Oamenii cred ca un campion nu primeste lovituri grele. Nu e adevarat, el e lovit mai des decat media pentru ca e o tinta pentru ceilalti. Doar ca e persevereaza, sta in joc si nu abandoneaza niciodata.”

Citește continuarea pe www.bazavan.ro