140 de ani de relaţii diplomatice româno-americane. O perspectivă regală

  • 550
  • 48
  • 11
  •  
  •  
  •  

Anul acesta, la 14 iunie, se împlinesc 140 de ani de la stabilirea formală a relaţiilor diplomatice dintre Statele Unite ale Americii şi România, sub domnia Principelui Suveran Carol I și în timpul Președintelui Rutheford B. Hayes al SUA.

Legăturile dintre România şi Statele Unite sunt pe cât de multiple, pe atât de variate, putând fi percepute în toate aspectele economiei, societăţii, cooperării militare, culturale, educaţionale, sportive, toate fiind construite pe legături umane solide. Propunem de aceea cititorului o trecere în revistă a momentelor relevante din perspectivă regală pentru relaţia româno-americană.

Începuturile

Contacte informale dintre România şi Statele Unite pot fi observate încă din primii ani ai istoriei americane. Căpitanul John Smith, ulterior emigrant din Anglia în Virginia, se pare că a luptat în Transilvania împotriva otomanilor, în jurul anilor 1601-1603. Benjamin Franklin a scris despre o întâlnire cu un preot transilvănean, Samuel Damian, care a vizitat Philadelphia în cursul unui înconjur al lumii. Ştiri despre România au apărut încă de la începutul secolului XVIII în presa americană, iar mai multe publicaţii româneşti au început să discute despre noutăţile din America. La 1846, unul dintre viitorii lideri paşoptişti, Simion Bărnuţiu, a tradus în limba română Declaraţia de Independenţă. Mai mulţi imigranţi români în SUA au luptat în Războiul Civil American, unul dintre aceştia (Gheorghe Pomuţ) dobândind gradul de General de Brigadă. În anul 1843 a ancorat prima navă comercială americană, la Brăila[1].

Din documentele aflate în arhivele Ministerului Afacerilor Externe rezultă că primul oficiu consular cu statut de viceconsulat al SUA pe teritoriul ţării noastre s-a deschis la 29 ianuarie 1850 la Galaţi (nu la Bucureşti, reflectând interesul american pentru comerţul maritim), prin consulul Anton Negroponte. Arhivele americane menţionează însă că primul consul plin al SUA în România a fost Henry T. Romertze, numit la 28 iulie 1858, tot la Galaţi (şi, pare-se, de origine română)[2]. Consulatul a fost deschis în baza unui Tratat dintre SUA şi Imperiul Otoman, din 10 mai 1830, Principatele Române fiind încă sub suzeranitate otomană. Autorităţile otomane s-au opus asemenea şi încheierii unor tratate directe între Principate şi SUA.

Domnia lui Carol I

Primul consulat al SUA la Bucureşti a fost înfiinţat abia după alegerea ca Domnitor a lui Carol I, anume în anul 1867 sub conducerea lui Louis J. Czapkay, de origine ungară dar stabilit în California. El a fost numit la 20 iunie 1866, servind efectiv în perioada 1 mai 1867-februarie 1869. De la acesta s-a păstrat Raportul Anual introductiv adresat autorităţilor americane[3].

Interesele americane în România sunt ilustrate explicit în introducerea Raportului, astfel: “Singurele surse tipărite credibile sunt analele ministeriale publicate din când în când, dar acestea se ocupă în special de probleme privind infracţionalitatea, justiţia, dreptul şi biserica, decât de probleme de importanţă practică”. Iată însă cum descria acelaşi consul bogăţiile naturale ale României: “Despre caracterul şi condiţia naturală a Principatelor danubiene, unite sub numele de România, se cunoaşte destul pentru a le pronunţa o ţară foarte favorizată, şi deosebit de bine adaptată îndeletnicirilor agricole, ca şi pentru creşterea animalelor de orice fel. Ea este intersectată de tributarele Dunării, alimentată de numeroase râuri dinspre munţi, şi înfrumuseţată cu lacuri interioare ici şi colo. Lanţuri muntoase o traversează în direcţii diferite, acoperite cu păduri valoroase şi conţinând depozite bogate de petrol, sare, calcar, fier şi cupru, ca şi argint şi alte minerale. Petrolul este de asemenea găsit în mari cantităţi, în special la poalele munţilor Carpaţi.”

În anul 1868 se consemnează prima călătorie a unui trimis oficial al României în SUA, în scopul încheierii unor convenţii pentru înzestrarea armateri române, prin Nicolae Dabija (ulterior devenit ministru al apărării)[4]. Primul emisar al României independente în SUA a fost generalul Sergiu Voinescu, care s-a întâlnit cu Preşedintele Rutheford B. Hayes, pentru a-l informa despre progresele româneşti în urma războiului de Independenţă.

Relaţiile româno-americane au continuat a fi axate în special pe zona economică până după dobândirea Independenţei totale a României, sub domnia Regelui Carol I. Astfel, în anul 1878, Secretarul de Stat al SUA a ridicat nivelul reprezentanţei americane la Bucureşti la cel de Legaţie, numindu-l pe Eugene Schuyler ca Agent Diplomatic şi Consul General al SUA. Vorbitor de română, Schuyler a fost şi un cărturar erudit, traducând în limba engleză operele lui Turgheniev şi Tolstoi şi biografia lui Petru cel Mare. În timpul mandatului său s-au încheiat mai multe convenţii româno-americane. Eugene Schuyler a fost re-acreditat la 16 mai 1881, odată cu transformarea României în Regat. Din păcate, din cauza dificultăţilor financiare ale SUA, în 1884 misiunea de la Bucureşti a fost retrogradată la rangul de post consular[5]. Până la 1921, niciun Ministru american nu a fost trimis exclusiv în România. Între 1885 şi 1905 misiunile americane erau în Grecia, România şi Serbia, cu reşedinţa la Athena. Între 1905 şi 1913 Miniştrii americani în România au revenit la Bucureşti, fiind însă acreditaţi şi în Serbia, iar o perioadă şi în Bulgaria[6].

În anul 1913, Charles Vopicka, un om de afaceri american de origine cehă, a fost numit Ministru pentru România, Bulgaria şi Serbia. Vopicka a ocupat această poziţie până în 1921, promovând imaginea României, atât în timpul cât şi după primul război mondial. Vopicka a susţinut eliberarea popoarelor oprimate. Expulzat din Bucureşti în 1917 de către autorităţile germane, Vopicka s-a întors în SUA, unde a susţinut peste 40 de discursuri în numele României, înainte de a se alătura guvernului în exil de la Iaşi[7].

În timpul domniei lui Carol I, muzica lui George Enescu a fost ascultată pentru prima oară la New York, în anul 1911. Constantin Brâncuşi a fost primit cu entuziasm la Expoziţia de la New York din 1913, unde a expus cinci sculpturi.

Citește continuarea pe www.familiaregala.ro


  • 550
  • 48
  • 11
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published.